Tiroidita cronică autoimună
Boala autoimună tiroidiană încadrează două afecțiuni principale: tiroidita cronică autoimună (TCA) și boala Graves’ Basedow.
Tiroidita cronică autoimună prezintă din punct de vedere clinic forme cu gușă (tiroidita Hashimoto) și forme fără gușă. Bolnavul acuză simptome dacă tiroidita se asociază cu afectarea funcției tiroidiene (hipotiroidie și foarte rar hipertiroidie). Bolnavii cu hipotiroidie se plâng de oboseală permanentă, somnolență diurnă asociată cu insomnii nocturne (bolnavul este somnoros dimineața, dar noaptea nu poate doarmi) , senzație permanentă de frig, cu mâini și picioare reci, constipație, edeme (la nivelul feței și pe fața dorsală a membrelor), creștere în greutate inexplicabilă, simptome de depresie, etc.
Examenul clinic evidențiază tegumente palide (paloare galbuie), reci și aspre. Pulsul este rar (bradicardie), iar valorile tensionale pot fi scăzute. Uneori se palpează o gușă.
Diagnosticul
Diagnosticul se bazează pe criterii clinice, ecografice și anumite modificări sanguine. Ecografia tiroidiană permite vizualizarea tiroidei și a modificărilor de la acest nivel, mai mult sau mai puțin specifice bolii autoimune tiroidiene. Determinările umorale se referă la evaluarea funcționalității tiroidiene (TSH, FT4) și a prezenței anticorpilor antitiroidieni în ser (anticorpi anti tiroperoxidază – Ac anti TPO și/sau anticorpi antitiroglobulinici – Ac anti Tg). În cazul unei hipotiroidii de durată netratate, sunt afectate și ale organe, concomitent cu apariția unor modificări metabolice complexe. Cel mai adesea este afectat metabolismul lipidic (metabolismul grăsimilor), cu dezvoltare în timp a complicațiilor aterosclerotice. Ateroscleroza poate afecta predominant vasele inimii, vasele cerebrale, renale, ș.a.).
Acești bolnavi mai pot dezvolta litiază biliară (pietre la fiere), steatoză hepatică (încărcare grasă a ficatului), diverse anemii, etc. Femeile acuză tulburări de ciclu diverse. La femei tinere, în perioada reproductivă, BAIT poate determina sterilitate (nu reușește să obțină o sarcina) și/sau avorturi. În principiu, la femei cu aceste probleme trebuie investigată funcționalitatea tiroidiană.
TCA se mai poate asocia cu alte boli autoimune endocrine, diabet zaharat tip 1, boli de colagen (lupus eritematos sistemic), boli hematologice (anemie pernicioasă), boli digestive (hepatită autoimună, boală celiacă), boli reumatice (poliartrita reumatoidă), boli renale, boli dermatologice (vitiligo, psoriazis).
Tratamentul
Tratamentul este necesar la cazurile cu hipotiroidie și se efectuează cu tiroxină (cel mai important hormon tiroidian). Tratamentul este inițiat și condus de medicul endocrinolog, care va începe terapia cu doze mici, pe care le va crește progresiv, sub controlul TSH-ului. Dozele hormonale se vor adapta vârstei bolnavului (atenție la vârstele avansate), cât și bolilor asociate (în special cardio-vasculare). O cantitate prea mare de tiroxină poate determina afectarea ritmului cardiac (extrasistolie, fibrilație atrială) sau tulburări nervoase severe.
Tratamentul este monitorizat (urmărit) de medic, inițial mai frecvent, apoi mai rar. Dozele hormonale nu sunt fixe, ele putându-se modifica în anumite condiții. Există cazuri care aparent „nu răspund la tratament”. La acestea se va urmări în primul rând modul în care pacientul respectă prescripțiile de administrare ale preparatului. În al doilea rând, se vor cerceta și corecta situațiile care pot afecta absorbția preparatului (uzul anumitor medicamente, boala celiacă, gastrita, etc).
TCA corect tratată și monitorizată la toate categoriile de pacienți (femei tinere în perioada reproductivă, vârstnici, bolnavi cu diverse alte afecțiuni) este compatibilă cu o viață normală.
Prof.univ.Dr. Zosin Ioana
Medic primar endocrinolog